S7 Foaie de Duminica

PAROHIA “ŞERBAN VODĂ"                                                                                              Anul III Nr. 6 (103)

 10 februarie 2013

Foaie de duminică

Duminica a 16 - a după Rusalii –  Pilda talanţilor, Sf. Sfinţit Mc. Haralambie; Sf. Mc. Valentina

Despre înmulţirea talanţilor

Una din învăţăturile ce le putem trage din Sfînta Evanghelie de azi este aceea că fiecare dintre noi avem datoria de a înmulţi talantul cel încredinţat nouă de Dumnezeu. Fiecare om are talantul său de la Dumnezeu şi nici unul nu este fără talant. Înmulţirea lui îi aduce mîntuirea cea veşnică a sufletului său, precum şi intrarea lui în Împărăţia Cerurilor, după cum zice Domnul în cuvîntul Său către cel ce a înmulţit talantul său: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului tău. (Matei 25, 21)

Ce este "bucuria Domnului", dacă nu Împărăţia Cerurilor. La fel vedem că cel ce nu a înmulţit talantul său, s-a osândit în munca cea veşnică, după cum ne arată iarăşi Domnul zicând: Iar pe sluga cea netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai de afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (Matei 25, 30) Iată deci, fraţii mei, cât de luminat şi cât de clar ne arată Mântuitorul nostru, că cel ce înmulţeşte talantul său, se mântuieşte şi intră întru Împărăţia Cerurilor, iar cel ce nu se sileşte a-şi înmulţi talantul său, se osândeşte.

Poate va zice cineva: "Eu nu am talant!" Mare minciună spune unul ca acesta şi nu trebuie nicidecum ascultat. Noi vedem din Sfânta Evanghelie de azi, că toţi au primit talanţi, unul cinci, altul doi, altul unul, dar nici unul nu a rămas fără de talant. Dacă ar fi fost vreunul fără de talant, ar fi zis Domnul că altuia nu i-ar fi dat nici un talant. Dar arătând că toţi au luat talanţi, nimeni nu se poate încumeta a zice: "Eu n-am nici un talant!" Putem zice că nu toţi au primit la fel talanţii, că unii mai mulţi, alţii mai puţini şi că nu toţi au primit acelaşi fel de talant, aducându-se aminte de mărturia Sfintei Scripturi care zice: Duhul este unul, iar darurile felurite. (Romani 12, 6; Efeseni 4, 7; I Corinteni 7, 7; 1, 24)
 
Aşa, de exemplu, unul este patriarh, altul conducător de ţară, altul mitropolit, altul episcop, altul preot, altul stareţ de mânăstire,altul conducător de oşti, altul mare dregător în societate, altul scriitor, altul judecător, altul dascăl bisericesc, altul pictor sau zugrav, altul filosof, altul mare cântăreţ, altul astronom, altul croitor, altul meşter dulgher sau tâmplar, altul cizmar, altul zidar, altul învăţător, altul lucrător de pământ, altul păzitor de vite sau de oi şi aşa mai departe. Dar să nu uite fiecare că, pe cât dregătoria lui este mai mare, cu atît mai mare răspundere are în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, căci are datoria a-şi înmulţi talanţii încredinţaţi lui, aducându-şi aminte de cuvântul Domnului care zice: Căruia i s-a dat mai mult, mai mult se va cere de la dânsul. (Luca 12, 48).

Marii dregători şi păstorii de suflete trebuie să-şi înmulţească talanţii primiţi spre folosul de obşte al poporului, fie prin scris, fie prin cuvânt, dar mai ales prin pilda cea bună a vieţii lor, deoarece mai mult zideşte cineva pe alţii prin trăire decât prin cuvânt. De aceea şi Mântuitorul a cerut mai înainte de învăţătură, trăirea, lucrarea duhovnicească, zicând: Cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema (Matei 5, 19), iar unul din sfinţi a zis: "Taci tu, să vorbească lucrurile tale." (Filocalia X, Cuvântul 23).

Dacă unii se silesc a duce viaţă sfântă în feciorie, în post, în rugăciune, în înfrânare de la toate, în privegheri şi citirea Sfintelor Scripturi, unii ca aceştia se află înmulţindu-şi talanţii lor. (Tit 2, 7) Dacă alţii au darul răbdării, al tăcerii, al blândeţii şi al smereniei, al îndelungatei răbdări şi prin aceste fapte bune sunt pilde pentru cei din jurul lor, ca nişte lumini în sfeşnicul Bisericii lui Hristos, spre folosul tuturor, şi aceştia se află înmulţind talanţii lor. (Matei 5, 14-15) Dacă altul are darul trezviei, al bărbăţiei, al dragostei, al nerăutăţii, al evlaviei, al supunerii şi al ascultării, slujind tuturor cu bucurie şi cu dragoste, acesta luminează cu pilda vieţii sale pe toţi cei din jurul lui şi plineşte cuvântul Domnului care a zis: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din cer (Matei 5, 16). Astfel, cei ce luminează şi zidesc pe alţii prin viaţa lor, unii ca aceştia pururea se află înmulţind talanţii lor, spre slava lui Dumnezeu. (I Corinteni 10, 3-10; Filipeni 1, 11).

Dacă altul are credinţă tare şi nefăţarnică şi lucrează cu dragoste spre mântuirea şi folosul tuturor oamenilor; dacă rabdă cu vitejie de suflet toate necazurile, ispitele, bolile, scîrbele şi pagubele, fără a cârti împotriva lui Dumnezeu şi mulţumeşte în toate încercările cele grele Preabunului Dumnezeu, unul ca acesta aduce Domnului roadă prin răbdarea sa, după cuvântul Domnului (Luca 8, 15), şi în toată vremea vieţii sale îşi înmulţeşte talanţii daţi lui de Dumnezeu, spre dobândirea fericirii veşnice în Împărăţia Cerurilor.

Dacă alţii îşi petrec viaţa în frică şi în dragoste de Dumnezeu, în smerenie şi blândeţe, dacă nasc şi-şi cresc copiii în dreapta credinţă şi evlavie, în post şi rugăciune, în umilinţă şi nerăutate, unii ca aceştia dau pildă bună celor care îi văd, şi aşa se află înmulţind talanţii lor, spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul oamenilor. (Matei 11, 29; 21, 5; Coloseni 3, 12; Isaia 66, 2).

Cei ce ostenesc şi îngrijesc de bolnavi, de bătrâni şi neputincioşi, sprijinindu-i cu dragoste şi jertfindu-se prin răbdare şi osteneală, pentru ajutorul şi sprijinul lor, purtându-le neputinţele şi îngrijind de sănătate şi nevoile lor, unii ca aceştia împlinesc cuvântul Domnului, care a zis: Bolnav am fost şi M-aţi cercetat. (Matei 25, 36; Iov 22, 6-7) Astfel şi aceştia se află înmulţind talanţii lor, spre slava lui Dumnezeu şi a lor mântuire. (I Corinteni 10, 31; Filipeni 1, 11) Dacă altul este bogat şi se milostiveşte să ajute din dragoste pe săraci, pe bolnavi şi neputincioşi, împărţindu-le cu dragoste cele de trebuinţă, şi acesta îşi înmulţeşte talantul său prin milostenie şi va câştiga mila lui Dumnezeu în ziua cea de apoi, dobândind fericirea veşnică de la Hristos, Care a zis: Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. (Matei 5, 7).

Deci nimeni să nu creadă că îl va mântui credinţa cea moartă, care nu este urmată de fapte bune. Ci având în vedere că este muncă şi pedeapsă pentru nelucrarea faptelor bune, precum şi mare răsplată pentru cei care se îngrijesc de mântuirea sufletului, înmulţind talanţii daţi lor de Dumnezeu, fiecare să se silească cu toată sârguinţa în această viaţă trecătoare, la lucrarea poruncilor lui Dumnezeu şi la toată fapta bună.

Deci, la fel să facem şi noi. Cel mai mult ne ajută la mântuire şi la înmulţirea talanţilor rugăciunea, postul, milostenia, smerenia, spovedania, Sfânta Împărtăşanie şi iertarea din inimă a tuturor. Să ne rugăm cel mai mult ca să ne ierte Dumnezeu păcatele. Să ţinem cu râvnă posturile în zilele rânduite, ca rugăciunea să aibă har şi putere. Să fim smeriţi şi blânzi la inimă cu ce putem ca să fim şi noi miluiţi la cer. Să avem duhovnici buni şi să ne apropiem cu mare evlavie de Trupul şi Sângele lui Hristos. Să iertăm din inimă pe toţi cei ce ne fac rău şi să ajutăm după putere la mântuirea celor din jurul nostru.

De vom face aşa, şi păcatele ni se vor ierta, şi anii vieţii ni se vor binecuvânta, şi talanţii ni se vor înmulţi, şi sfârşit bun vom dobândi, iar în ceasul morţii, îngerii cei buni şi sufletele celor pe care i-am călăuzit la mântuire ne vor întâmpina şi la odihna cerească ne vor însoţi, de care să ne învrednicească Hristos Dumnezeu, cu rugăciunile Preacuratei Maicii Sale. Amin. (Sursa – fragmente –Pr.Cleopa Ilie – Predică la Duminica a XVI-a după Rusalii – Despre înmulţirea talanţilor – crestinortodox.ro)



Întâlnire cu Părintele Arsenie Boca şi Părintele Dumitru Stăniloae

În seara zilei de 27 ianuarie ne-am adunat cu mare drag la biserica Şerban Vodă pentru a ne întâlni cu Părintele Arsenie Boca. De data aceasta a răspuns la chemarea noastră domnul Bogdan Juncu care l-a cunoscut personal pe Părintele şi s-a folosit de învăţăturile acestuia. 

Parintele Arsenie Boca la Biserica Serban-Voda

 Mulţi dintre noi am renunţat la o seară liniştită de duminică în căminului nostru, dar cred că nimeni nu s-a întors acasă fără a-l fi simţit pe Părintele şi a afla lucruri noi despre felul în care acesta s-a implicat în viaţa oamenilor, uşurându-le suferinţa, sfătuindu-i şi îndreptându-i pe calea Bisericii şi  cunoaşterii Lui Dumnezeu. Bogdan Juncu, de loc din Făgăraş, l-a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca în anul 1983, când un necaz mare – soţia l-a părăsit, luîndu-i şi copiii – i-a dat peste cap întreaga viaţă. Zdrobit, neînţelegând de ce i se întâmplă toate acestea, vine la Biserica Drăgănescu  unde Părintele picta biserica. Din momentul în care stă de vorbă cu Părintele, viaţa sa se va schimba radical. Întâlnirea cu acest om  pe Bogdan Juncu să se apropie de Dumnezeu cu toată fiinţa lui – posteşte, se roagă enorm, citeşte Sfânta Scriptură şi vieţile sfinţilor, urmându-i toate poveţele Părintelui Arsenie. Cu timpul, răspunzându-I la modul în care Bogdan lasă în urmă păcatele sale, se pocăieşte şi trăieşte numai şi numai pentru Hristos, Dumnezeu îi trimite mângăieri şi descoperiri deosebite. Deşi scurtă, întâlnirea cu Bogdan Juncu ne-a descoperit sfinţenia Părintelui Arsenie, dar şi faptul că şi în lume putem prin râvnă şi rugăciune să ajungem, cu voia Lui Dumnezeu mai aproape de sfinţenie.
 
Seara s-a încheiat cu o expunere a masterandului Ciprian Apintilesei, premiant  la un concurs dedicat  Părintelui Dumitru Stăniloae, şi care  ne-a vorbit despre Chipul Lui Dumnezeu în opera Părintelui Dumitru Stăniloae. După cum ştim, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2013 ca An comemorativ al părintelui Dumitru Stăniloae în şcolile de teologie din Patriarhia Română, deoarece în acest an se împlinesc 110 ani de la naşterea sa şi 20 de ani de la trecerea sa la cele veşnice.